Peste pădure

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Peste pădurea de săruturi trecusem
si-o mănastire
și tot ce era se făcea și pierea.
Toate neliniștile luau forma penelului
și eu mi le tatuam pe piele.
Așa scriam și desenam , pe pielea mea.
Mi-era lună și dor și pustiu mi-era
departe si-aproape de tine.
Și nu era lucru pe pământ pe care să-l fi vrut
decât iubirea care transformă durerea în leac.
Dar până la tine, dragostea mea,
era cale de-o pădure ce-și căuta sufletul în înserare
și nu și-l găsea, și nu și-l găsea…

Nicoleta Stanciu

Nicoleta Stanciu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu