Peste pădure

Peste pădurea de săruturi trecusem
si-o mănastire
și tot ce era se făcea și pierea.
Toate neliniștile luau forma penelului
și eu mi le tatuam pe piele.
Așa scriam și desenam , pe pielea mea.
Mi-era lună și dor și pustiu mi-era
departe si-aproape de tine.
Și nu era lucru pe pământ pe care să-l fi vrut
decât iubirea care transformă durerea în leac.
Dar până la tine, dragostea mea,
era cale de-o pădure ce-și căuta sufletul în înserare
și nu și-l găsea, și nu și-l găsea…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Nicoleta Stanciu

Nicoleta Stanciu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu