Iubito, hai să îmbrăţişăm copacii
Şi paşii să ni-i scufundăm în iarba udă,
Cu braţele sã smulgem dintre nori haragii
Când toamna în pahare ne asudă.
Iubito, hai să ne scăldăm în ceaţă finã
Şi urme să lăsăm pe frunzele din noi,
Când palmă ta îmi cantă imnuri de lumină,
Iar anotimpuri se întreţes într-un război.
Iubito, hai sã ne lăsăm straiele-afară
Şi să ne-ncatusăm sub mântuirea toamnei,
Când ploile recită portative-ntr-o fanfară
Iar paşii noştri scriu gânduri mute pe alei.
Iubito,te rog, haide vino mai aproape,
Să mă-nfaşori cu al tău sânge-albastru,
Sub unduiri de făr’ de verde pleoape,
Când ramuri triste plâng în jurul nostru.