Iarna primei sarutari
Uite iubito cum din cer cad mii de stele Și-n palmă vise albastre ne așează, Cu țurțuri pogorâți din gânduri paralele, Sculptând a sufletelor noastre oază. Și uite cum troiene-au început să iasă, Din străzile
Charlie Sierra
Indragostit pana la refuz de apusuri si rasarituri. Fascinat de Osho. Visator incurabil. Cazut din ceruri, undeva in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Adora Italia toamna. Ascultator de Poets of the Fall, Jack Savoretti, Kristina Train. Filme preferate "The Shawshank Redemption", "The Bucket List". Actori preferati: Jack Nicholson si Morgan Freeman.
Gând de toamnă
Ascunde-mă-n căușul umbrei tale Și lasă-mi zâmbetul să cadă, Pe pașii ce îți stau pe nori agale, Când asfințitu-i copt fără de pată ! La ceas târziu când arde dulcea Lună, Mai stinge o țigară-n
Desculță, prin gândurile mele
Tu treci, desculță-n dimineața asta, Pe ulița ce-mi șade-n gânduri Și te privesc urcând pe coasta, Ce-mi stă peste orchestra de alămuri. Și te admir cum te strecori tiptil, Cu bluclele-ți fără de leac, Prin
Viscol de-amurg
Urăște-mă când pleci fără tăgadă, Din basmul nostru cel perfid Și lasă gândurile încet să-ți cadă, Pe lacrima ce-ți e rănită într-un rid. Mai uită-te incă o dată la cutremur, Când pleci, cu toată amintirea
Viscol de-amurg
Urăște-mă când pleci fără tăgadă, Din basmul nostru cel perfid Și lasă gândurile încet să-ți cadă, Pe lacrima ce-ți e rănită într-un rid. Mai uită-te incă o dată la cutremur, Când pleci, cu toată amintirea
Rege făr’ de coroană
Gonești din mine orice lipsă a ta Și-apoi, încet, te-ntorci și mă împingi, Spre hăul ce adânc sub Lună stă, Ca înapoi tu să mă tragi de chingi. M-aduci cu fruntea strâns lipită, De gândurile-ți
Iarna lipsei tale
Iarna palmei mele-mi plânge, Cand tu mă strigi de după zare, Cu-atâtea amintiri de verde sănge Printre troienele-mi atât de-amare. Cu arma zâmbetului tău mă plimbi, Printre tăciuni de albastră lamă stinsă Și inima tot
Aș vrea să-ți spun
Aș vrea să-ți spun că-mi este bine, Aici în miezul toamnei dulci și rumenite Când tu ai rupt atâtea zări din mine, Cu brațele-ți atât de nesfârșite. Aș vrea să-ți spun că nu-mi lipsești, Aici
Raspuns
Am să continui să trăiesc, Prin ochi tăi şi gândurile tale, Neobosit să hoinăresc, Uitându-mi repetat nescrisa cale. Am să te-admir pe înăuntru, Când am să urc şi-am să cobor, Cu liftul de la epicentru,
Cumva?
Cumva se-ntâmplă toamna-ţi fără mine, În ochii tăi, ce zări pictează-n arămiu, Când străzile nu se mai pot abţine Şi frunze zbat în vântul cel pustiu? Cumva se-ntâmplă toamna-ţi fără mine, În aerul ce ţi
Toamna o-ncep
Toamna o-ncep iar cu gândul la tine, Când mă uit printre zări în neant Şi te chem, să răsai de sub urme, Ce-au sădit lan de maci în Levant. Toamna o-ncep tot cu gândul la
E-atâta toamnã
E-atâta toamnã-n palma ta cãzutã, Pe umbra dintre muchii de amurg, Încât îngenunchez pe amintiri de iutã, Să-ţi uit al tãu cel verde, dulce pârg. E-atâta toamnã-n pleoapa ta căzută Când valuri de cocori se
Sa vii!
Să vii la noapte să-mi săruţi lobul urechii, Când Luna în fereastră îmi zâmbeşte, Iar aşternuturi deplâng lipsa neperechii, Ce timpul între două respiraţii îl opreşte. Să vii la noapte, să te sărut pe coapse,
Rara avis
Mi-ai turnat tiptil zările-n cană, Cu mâna ta cea dreapta şi supusă Şi gânduri tu mi-ai aşezat pe rană, Pictându-i o fereastră-nchisă. Şi răsăritul l-ai trezit deodată, Trântind oblonul de perete, Lăsând privirea ca să-ţi
Zbucium de-albastru
De dinspre Mare se zăresc năfrămi Urlând sub zările de sare, Când pletele-ţi încet destrami, Dintr-un candid boboc de floare. Şi umărul ţi-l laşi pe pleava De scoici şi melci tăcuţi, stingheri, Când soarele-şi ridică