Viscol de-amurg

Viscol de-amurg
Urăște-mă când pleci fără tăgadă, Din basmul nostru cel perfid Și lasă gândurile încet să-ți cadă, Pe lacrima ce-ți e rănită într-un rid. Mai uită-te incă o dată la cutremur, Când pleci, cu toată amintirea 

Viscol de-amurg

Viscol de-amurg
Urăște-mă când pleci fără tăgadă, Din basmul nostru cel perfid Și lasă gândurile încet să-ți cadă, Pe lacrima ce-ți e rănită într-un rid. Mai uită-te incă o dată la cutremur, Când pleci, cu toată amintirea 

Raspuns

Raspuns
Am să continui să trăiesc, Prin ochi tăi şi gândurile tale, Neobosit să hoinăresc, Uitându-mi repetat nescrisa cale. Am să te-admir pe înăuntru, Când am să urc şi-am să cobor, Cu liftul de la epicentru, 

Cumva?

Cumva?
Cumva se-ntâmplă toamna-ţi fără mine, În ochii tăi, ce zări pictează-n arămiu, Când străzile nu se mai pot abţine Şi frunze zbat în vântul cel pustiu? Cumva se-ntâmplă toamna-ţi fără mine, În aerul ce ţi 

Rara avis

Rara avis
Mi-ai turnat tiptil zările-n cană, Cu mâna ta cea dreapta şi supusă Şi gânduri tu mi-ai aşezat pe rană, Pictându-i o fereastră-nchisă. Şi răsăritul l-ai trezit deodată, Trântind oblonul de perete, Lăsând privirea ca să-ţi 
1 2 3 4