Toamna o-ncep iar cu gândul la tine,
Când mă uit printre zări în neant
Şi te chem, să răsai de sub urme,
Ce-au sădit lan de maci în Levant.
Toamna o-ncep tot cu gândul la tine,
Când al verii ecou se aude încet
Tu să vii ca să-mi spui oare cine
Mi-a lipit pe geam un ruginit bilet.
Toamna o-ncep, inerent doar cu tine
Dar tu eşti fără mine, prin fum,
Strig în zări cu accent al tău nume,
Când nu eşti nici aici, nici necum.
Toamna o-ncep doar cu mine, când tu,
Plecând mi-ai picurat în vene ţipirig
Şi-n palme mi-ai lăsat un paspartu,
Ca să îmi ţină de urât, de tine şi de frig.
