Te-am urmarit cu inima o vreme lunga
Desi plecasesi mi-ai ramas in gand,
si chipul tau, privirea ta prelunga
le am si-acum inimresmate
in cuvant
de-ar fi poteci n-as mai veni la tine
as prefrea,
rugand icoane bizantine
sa-ti recompun din propiul haos
un chip etern
si – neoprit de nimeni –
sa te colind
iubindu-te
cu ultimul adaos!