Mai bine…
Mai bine uită-mă când te gândeşti la mine Şi lasă-ţi amintirile la uşa cea închisă, Ca să îţi fie în sfârşit,.. mai bine, Când nici o crimă încă, nu-i comisă. Mai bine uită-mă, când te
Charlie Sierra
Indragostit pana la refuz de apusuri si rasarituri. Fascinat de Osho. Visator incurabil. Cazut din ceruri, undeva in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Adora Italia toamna. Ascultator de Poets of the Fall, Jack Savoretti, Kristina Train. Filme preferate "The Shawshank Redemption", "The Bucket List". Actori preferati: Jack Nicholson si Morgan Freeman.
Stiu… Stii…
Ştiu. Astă noapte n-ai dormit acasă, Când stelele-şi făceau veacul pe străzi, Rupând din noaptea strâmbă de grimasă, Mii de petale albastre, albe, verzi. Ştiu. Asta noapte n-ai putut s-adormi Şi ai fi vrut să
Cazut-au mii de stele
Căzut-au mii de stele-n noaptea asta, Printre atâtea braţe ridicate de copaci, Ţesând prea sfântul giulgiu alb pe coasta Pământului, răpus de greierii posaci. Căzut-au mii de stele-n cartea noastră, Când la fereastră stau cu
Corabie in doi
Ţi-am îmbrăţişat adânc oftatul, Cu trupul meu, rănit de stele, Când Marea-mi răvăşise patul Cu ale tale, rebele, blonde vele. Ţi-am ancorat, cu mare grijă chila, De gheară din adâncurile mele, Iar braţele ţi le-am
A mai trecut
A mai trecut o altă dimineaţă Prin gara tânguirii noastre, Când pe peroane, flori de ceaţă, Îşi trimiteau bezele-albastre. A mai trecut un răsărit, Prin aerul ce-l respirăm comun Când zările haine, s-au oprit, Din
E iar decembrie
E iar decembrie, Nici nu mai ştiu a câta oară Când zările aşteaptă-n drogherie Zăpezile prelungi de iarn-amară. E iar decembrie, După atâtea luni de floare, Când norii se aruncă-n vrie Cu albastra lor şi
Pustiu
Pustii sunt zările şi n-au iertare, Când ultimii cocori intarzaiaţi dispar, Din caldă ochilor, atât de gri visare, Căzută într-un trist şi singular impar. Puştiul pe-alei se joacă printre frunze, Când geamurile albastre tremură de
Pixeli si apnee
Iubirea ta în pixeli se răsfrânge, Şi-s mai mereu când mari,când mici, Când prin lentile sufletu-ţi se strânge, Şi diafragmă te transformă-n brici. Iubirea ta are cromatică abstractă La graniţa dintre priviri şi şoapte, Iar
De-ai sti…
De-ai şti... ce albe-s zorile aici Când noaptea iese-atât de lin din tură, Când visele tu-mi stingi şi pleci Din filmul ce rulează-n camera obscură. De-ai şti... ce grele-s orele aici, Când tu nu scrii
Make-up de toamna
Ai buzele sculptate-n ruj, pe-o boltă, Dintr-o capelă părăsită-n nori, Când asfinţitul se aşterne în recoltă Printre-a butucilor, erotice orori. Şi ochii ţi-i iţeşti timid prin pâclă verde, Ce se înaltã dintr-un biet Cezanne, Când
Adesea, toamna
Adesea ochii ţi-i zăresc pe ramuri, De singure şi triste braţe de copaci, Sub care tu îţi oblojeşti, prin fumuri, Toamna ce-i aprig fugărită de gonaci. Adesea… eu te regăsesc prin iarba Ce buzele-mi acaparează
Cărări cu gânduri
Atunci când zările amar pictează norii, Cu triste lacrimi gri de ploaie scurtă, Tu treci păşind prin gândurile florii Ce zace sub fereastra dintr-o iurtă. Curg nori vâslind agale către răsărit, Când mi te văd
Ti-am spus adio…
Ţi-am spus adio vară, Cu pletele în vânt şi lacrimi pe obraz, Ţi-am spus adio vară, Cu palme ude, căzute pe pervaz. Ţi-am spus adio vară, Cu amintiri de briză printre gene, Ţi-am spus adio
N-am
Am obosit şi-aş vrea s-adorm, Pe umărul ce pletele-ţi adapă Şi să-ţi pictez pe sâni, cuneiform, A trupului, umilă-mi pleoapă. Am obosit şi-aş vrea să-ţi spun, Când te întorci, târziu, pe-acasă, Să te aşezi cu
Concert in Sol Major pentru acuarela
Au răvăşit cocorii, cu plecarea lor, Toate culorile din tristă asta lume, Iar mândre flori, se tot gătesc cu dor, De-a frunzelor scăpate din robime. Au prididit până şi urşii că să coasă, Poteci cu