Atunci când zările amar pictează norii,
Cu triste lacrimi gri de ploaie scurtă,
Tu treci păşind prin gândurile florii
Ce zace sub fereastra dintr-o iurtă.
Curg nori vâslind agale către răsărit,
Când mi te văd în palma stângă,
Cu-al verde tău surâs neprihănit,
Ce incă mă mai strânge că o chingă.
Cocori-şi fac deja planuri de zbor,
Când var-aproape că îşi dă suflarea,
Iar gândul mi te-aduce cu arome de fior
Prin paşii ce mi-i răvăsesc cărarea.
