Nisip, sare şi vânt
Nisip şi sare, peste-a fiinţei tale zale, Se scurg alene, în râuri de secunde brute, Cântând uşor pe pleoape, visele-ţi agale, Sub ale tale atât de multe gânduri mute. Nisip şi vânt, printr-ale tale albe
Charlie Sierra
Indragostit pana la refuz de apusuri si rasarituri. Fascinat de Osho. Visator incurabil. Cazut din ceruri, undeva in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Adora Italia toamna. Ascultator de Poets of the Fall, Jack Savoretti, Kristina Train. Filme preferate "The Shawshank Redemption", "The Bucket List". Actori preferati: Jack Nicholson si Morgan Freeman.
Prima zmeură
Te iert, sã ştii, când un surâs îţi naşti Sub umbra verdelui ce îţi clipeşte des, Şi-n ochiuri de luminã soarele-ţi iveşti, Cu mãngãieri de tristã hainã fãrã iadeş. Te iert, sã ştii, când buza-ţi
Ți-e… flori
Ţi-e iederă-nflorită-n păr, Cu-a sale albe adieri de nai, Când pielea îţi tresare-amar, Sub kimono-ul de bonsai. Ţi-e frezie de dor în palme, Cu unduiri de vals de plopi Şi-n ochii tăi sunt triste filme
Respirându-te
Azi, te inspir prin micile-mi ecluze Şi gânduri mi te pun pe-un portativ, Cu mâna ta arcuşul mi-l aşez pe buze Să-mi cânte sufletul plecat intempestiv. Azi, te expir cu fiecare-a mea plonjare, În zările
Declaraţie de dependentă
Tu, boţ frumos cu aripi de păun, Te-am împletit din vise şi scântei, Să-ţi fie viaţa ca un ram de-alun, Cu frunze verzi, din ochii mei. Tu, suflet pur cu aripi de văzduh, Mi te-am
Stiu
Ştiu, cum ştii să mă prefaci, Din mierea zărilor abstracte, Când marea dulce îmi oferă raci Şi alge verzi din gândurile-ţi albastre. Ştiu, cum ştii să mă arunci, În braţele-ţi cu unduiri de muză, Să
Autopsia neprihănită a unei clipe
Privesc pieziş cu geana către zboruri, Ce îşi descarcă arma rece-a fericirii Şi taina ţi-o trimit prin albe doruri, Cu gura strâmbă de ţigara amăgirii. Tu dănţuieşti cu paşii tăi prin gânduri Şi-mi ţii atât
Tu, râule
Tu râule, să fugi spre Mare, Cu valuri şi vârtejuri să alergi, Spre soarta ta, cea eliberatoare, Să te-mpleteşti şi să te scurgi. Să te alinţi pe sub atâtea sălcii, Câte pe mal stau şi
Mi-e dor să-mi fie dor
Mi-e dor să te privesc în dimineaţă, Când pe petale îţi aştern fiori Şi îţi înşiri pe pleoape rândunele ca pe aţă, Stand sub o streaşina de nori. Mi-e dor să te adulmec la amiază,
E mult prea simplă primăvara
E mult prea simplă primăvara, Fără de tine şi fără de mine, Când ghioceii nu-şi pot lua povara Ce niciodată nu le aparţine. E mult prea simplă primăvara Când mugurii foşnesc din pleoape Şi nici
Urme de flori
Treceai desculţă-n dimineaţa asta, Prin mii de muguri de zăpadă nudă, Purtând atâtea gânduri la fereastra, Ce mirosea atât de primăvară crudă. Şi mâinele-ţi dansau prin aer vise, Când, din robia tristă, ziua se trezea
Să ierţi
Să ierţi un om care încă te doare, După atâtea clipe fericite, Când ai crezut că-i el cel care Putea că aripile să-ţi sărute. Să ierţi un om care-a plecat, Ca să îţi fie doar
De ai fi…
De ai fi zăbovit mai mult azi noapte, În gândul ce mi-era stingher pe tâmple, Atât de strâns te-aş fi legat de şoapte Cu inerente şi fatale gesturi simple. De-ai fi plecat mult mai târziu
Tu
Tu porţi pe suflet urme de culoare, Ce toamna, îţi pictează cu mici paşi Când orizontul în privire îţi tresare, Cu-ai săi cocori… tăcuţi şi laşi. Tu porţi în palme riduri de destine, Ce ursitoare
Cheile primaverii
La sud de iarnă zace primăvara Şi iarba, chinuită, fierbe de atâta dor, Când aprig, Soarele a topit povara, Ce îl ţinea departe de al său odor. Spre nord, e mare agitaţie în aer, Când