Treceai desculţă-n dimineaţa asta,
Prin mii de muguri de zăpadă nudă,
Purtând atâtea gânduri la fereastra,
Ce mirosea atât de primăvară crudă.
Şi mâinele-ţi dansau prin aer vise,
Când, din robia tristă, ziua se trezea
Şi printre lanţuri, lacătu-şi deschise,
Infăşurandu-te în valuri de bezea.
Sub paşii tăi ce dănţuiseră zăpada,
Acum, în roiuri albe-verzi cântau,
Atât de dulce-i tale trecere, dovada,
Fiori ce sub omături se năşteau.
Cu dalbul clinchet de priviri timide
Şi-atât de coloraţi de ochii tăi,
Stârneau sub albe mări, aprigi coride,
În kimono-ul primăverii de bonsai.
Treceai, purtând sub paşi vâltoare,
De gânduri, amintiri şi dulci fiori,
Lăsând în urmă paşilor câte o floare
Purtându-ţi zâmbetul de după nori.
Treceai…
