Azi, te inspir prin micile-mi ecluze
Şi gânduri mi te pun pe-un portativ,
Cu mâna ta arcuşul mi-l aşez pe buze
Să-mi cânte sufletul plecat intempestiv.
Azi, te expir cu fiecare-a mea plonjare,
În zările ce mi te ţin închisă-n şoapte,
Când fluturi de emoţii cad în erijare
Prin valsul ce ne-apropie în noapte.
Şi te inspir şi te expir cu atâta grijă,
Cu patimă de foc şi gesturi inumane
Căci inima mi-e aşa amară de o schijă,
Ce lasă-n urmă ei, triste frisoane.
Şi poate nu, sau poate… da,
Când mă gândesc din nou la tine,
Din gânduri îmi pictez o stea
Să-mi spună doar că-ţi este bine.