Ca ziua şi noaptea urlăm
la luna amară şi stele
în veci îndoiţi şi cuprinşi
de-aceeaşi caducă poveste
a naşterii prea timpurie
în vremuri împinse de vreme.
Gonim dinspre azi spre oriunde
de ceasuri ne agăţăm ca de plută
de esti aici sau în alt loc
mai ţine doar de limba secundă.
Pornitul ne e ca oprirea
impusa fugă păstrează cadenţa
mereul aici şi acolo
îl ţine în hăţuri dorinţa.
Atunci doar timpul nu stă şi nu fuge
Dorinţa ne pune stele la tâmple
Şi ceasului limba i-o frânge.
