Omul care mergea fără să
Lase urme,
Care tăcea vorbindu-mi,
Strigându-mă pe nume,
Care privea în vid
Umplându-l de-a sa lume-
Eu l-am iubit cândva
Scriindu-mi-l în rune…
Om ce iubea frenetic,
Ființă împietrind,
Și semăna în sine
Polenul suferind,
Care lipea afișe cu pașii
Regăsiți-
Eu l-am iubit cândva
Cu ochii-mi osteniți…
