leagă-mi rana tu iubite, scoală-mă din somnul greu
şi un strop de primăvară, varsă pe obrazul meu,
câta iarnă port în mine, câta patimă nebună,
rupe flori din raiul tău şi-mpleteşte-mi o cunună.
lasă-ţi lacrima să curgă peste praful meu de trup
s-o culeg când prea mult doare ceea ce nu pot sa duc,
leagă-mi plânsul şi săruta ciob cu ciob al meu necaz,
lasă-te purtat la mine când în somn eşti înca treaz.
n-am trăit şi n-am iubit, trupul l-am îmbălsămat,
sufletul în neagra noapte l-am pierdut si l-am uitat,
carnea-mi zace în prapastii de tăcere şi dorinţă,
leagă-mi rana care doare, scapă-mă de suferinţă.
Frumos…