O dimineaţă sinceră a certitudinii

certitudiniTimpule, măturătorule de sentimente învechite,
De ce aştepţi să-mi treacă toamna?
De ce o laşi să îmi cerşească clipe?
Mai am puţine şi sunt încărunţite.

De ce, în fiecare dimineaţă,
Îmi pui în păr o floare albă de speranţă?
De ce-mi numeri dorinţele mate,
Atunci când păşeşti grăbit pe uliţele mute?

Ah, de-ai şti…
Uşoare-mi sunt visele
Au ajuns înaintea mea sus, în ceruri.
Aş vrea să te blochez în ele,
Chiar dacă ştiu că mă mint nestingherite.

Timpule, mai lasă-mi puţină putere,
Căci e prea înalt muntele durerii
Şi am nevoie să mă caţăr pe calmele creste
Ca să-mi alcătuiesc un nou început…

Dar să nu-mi mături umbra trecutului,
Căci dincolo de ea încă mai cred că este –
O dimineaţă sinceră a certitudinii…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Cristina Popovschi

Cristina Popovschi De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu