Ce-ar fi, ca într-un basm, de dragul tău
să răscolesc toți munții cu privirea
și ce-ar mai fi dacă, tăcut, un semi-zeu
mi-ar da în schimbul tău nemărginirea?
Ar fi ciudat sau poate n-ar mai fi nimic
și-as fi sărac cu munții mei în spate,
prefer un șir de clipe ce se sting,
cu tine lumea s-o aprind în miază-noapte!
Cu tine mi-e mai limpede și cerul,
mai limpede și ziua-n miază-zi,
cu tine măsurând tot efemerul
mă sting încet și reînvii.
