Promit

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Ochii sunt triști iar brațele-mi sunt reci
Din ziua în care te-ai hotărât să pleci
Ai luat cu tine totul fără nicio clintire
Lăsându-mi doar o fărâmă de amintire.

Și ai plecat cum păsările își iau zborul
Dar ele nu știu cum se simte dorul
Ai plecat, distanța a început să crească
Iar frământările să dospească.

Dar promit că lacrimile-mi voi opri
Cu zâmbetul tău le voi propi.
Când sufletul vor vrea să-l asuprească
Nu le voi lăsa de pleoape să treacă.

Promit să scriu frumos capitole terestre
Să-mi fac din ele a mea ladă de zestre
În ea să așez cu grijă adunate
Tot ce pe-al vieții drum vor fi învățate.

Anca Horj

Anca Horj De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Recomandări

Adaugă comentariu