Promit

Ochii sunt triști iar brațele-mi sunt reci
Din ziua în care te-ai hotărât să pleci
Ai luat cu tine totul fără nicio clintire
Lăsându-mi doar o fărâmă de amintire.

Și ai plecat cum păsările își iau zborul
Dar ele nu știu cum se simte dorul
Ai plecat, distanța a început să crească
Iar frământările să dospească.

Dar promit că lacrimile-mi voi opri
Cu zâmbetul tău le voi propi.
Când sufletul vor vrea să-l asuprească
Nu le voi lăsa de pleoape să treacă.

Promit să scriu frumos capitole terestre
Să-mi fac din ele a mea ladă de zestre
În ea să așez cu grijă adunate
Tot ce pe-al vieții drum vor fi învățate.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Anca Horj

Anca Horj De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Recomandări

Adaugă comentariu