Îndeobște, sângele se linge.
Cărarea lui e îndesată de viaducte,
alea în care tulpini gelatinoase
își cazează seul inflorescent,
cărarea lui are tronsoane
lipite cu limba, unele de altele.
Când eram mici lingeam și așa lipeam.
O vreme, nu multă,
credeam că toate lucrurile stau laolaltă
pentru că cineva le-a lins în prealabil.
Poate îngerul, poate Superman.
Îndeobște, sângele se linge.
Ai o venă magenta, știai?
Ca o dâră de curcubeu lăbărțată în carne.
Se rupe, uneori, coarda chitării,
atârnă flasc și obraznic.
La fel cad și liniile din curcubeu,
trăsături de peniță, ba nu, de pană,
cu fire de unghii, șanțuri de lamă.
Îndeobște vena se linge,
Până la sânge.
