Când plânge actorul

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

De viaţa-i o scenă cu fast şi cu trudă
Noi toţi suntem prinşi într-o hora nebună,
Şi plângem prea des într-o lume prea surdă…
Eu cânt figurant în această piesă
Ce viaţa mi-o joacă din zori până-n seară,
Când rana din suflet nu e prea uşoară;
Şi vreau să adorm amorţit de poveţe,
Să zbor printre roluri ce vor să mă-nveţe
Cum viaţa-şi croieşte aceeaşi durere
Iar lacrima plânsă în taină o cere.

Din epoca pietrei în cea a luminii
Acelaşi Adam pe o scenă păleşte
Iar Evei un şarpe calcâiu-i zdrobeşte
Şi pe fruntea aceluiaşi Christ se frâng spinii.
Spectacolul lumii acelaşi ne cheamă
Să-i prindem din mers aurora şi dorul,
Când veac peste veac minutu-şi ia zborul
Iar lacrima lumii se frânge cu teamă.
Voinţa iubirii să trăieşti te îndeamnă…
Şi nimeni nu ştie când plânge actorul…

Şi actori fiecare, aranjându-ne corul,
Cu morgă sau zâmbet ne prefacem în parte
Şi jucăm fiecare atât cât se poate
Comedia vieţii. Doar cortina socoate
Adâncimea trăirii: când plânge actorul…

Simona Prilogan

Simona Prilogan Blog | Facebook | De același autor

În călătoria către infinit, am îmbrăcat numerele în idei și le-am învăluit printre secunde peculiare în valsul tematic al existenței: trei pași pentru un vis, trei pași pentru o forță. Forța de a continua. Atâta vreme cât este viață, este speranță!

Recomandări

Adaugă comentariu