Poem duios

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

Şi ai venit, iubirea mea frumoasă
în zorii unui vis ce l-am avut
când nu ştiam ce însemna “acasă”…
La uşa-mi de hârtie n-ai bătut

şi nici nu m-ai strigat pe la ferestre
de gând, ci pur şi simplu ai intrat
dând tonul mângâierilor celeste…
La masa mea de scris te-ai aşezat

şi-ai desenat pe foaia unei clipe
doi crini albaştri-mbrăţişaţi în dor.
Din duioşie mi-au crescut aripe
şi am zburat spre ceru-ţi… Încă zbor

şi-mi bucur anotimpul de-ntâmplare,
iubirea mea cu raiul despletit
în zâmbet şi-n privire cu mult soare
şi-aş vrea ca să rămâi la nesfârşit…

duios

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu