Ai buzele sculptate-n ruj pe-o boltă
Dintr-o capelă părăsită-n nori
Când asfinţitul se aşterne în recoltă
Printre-a butucilor… erotice orori.
Şi ochii ţi-i iţeşti timid prin pâcla verde,
Ce se înaltă dintr-un biet Cezanne,
Când lebede îşi spun… la revedere
Şi se-ntalnesc apoi după un an.
Îţi treci cu indecentă graţie de zană,
Frumoasă mână dreaptã printre iţe blonde,
Şi te aşterni suav în palida lumină,
Ce Luna printre farduri ţi-o ascunde.
Ai trupul tot pictat cu-arome de vitralii,
De vin, de ceaţă şi de-albastre zări,
Cu-atâta patimă de Voroneţ pe unghii,
Şi tălpile strivite de atâtea sărutări.
