Dori când miroşi a toamnă

Dori când miroși a toamnă
Cu ultima suflare îmi înfing mâinile în tine,
Am uitat cât dori când miroși a toamnă,
A frunze, a ploi, a verde înecat în alamă.
Bat clopotele uitării ce-ncet ne destramă,
Tot cerul pământiu sub frunze acum ne cheamă.

Te plâng uneori, cand aproape mă pierd pe mine
Sub tălpile iluziilor, strivită de vorbele goale
Mă scufunzi să-ți fiu umbră, când eu sunt culoare
A macilor roșii, a frunzelor mângâiate de soare.
Dori când miroși a toamnă, pe tine nu te doare?

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Serban Ionela Carmen

Serban Ionela Carmen De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu