Dori când miroşi a toamnă

Dori când miroși a toamnă
Cu ultima suflare îmi înfing mâinile în tine,
Am uitat cât dori când miroși a toamnă,
A frunze, a ploi, a verde înecat în alamă.
Bat clopotele uitării ce-ncet ne destramă,
Tot cerul pământiu sub frunze acum ne cheamă.

Te plâng uneori, cand aproape mă pierd pe mine
Sub tălpile iluziilor, strivită de vorbele goale
Mă scufunzi să-ți fiu umbră, când eu sunt culoare
A macilor roșii, a frunzelor mângâiate de soare.
Dori când miroși a toamnă, pe tine nu te doare?

Serban Ionela Carmen

Serban Ionela Carmen De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu