“Oamenii se gândesc mereu la ziua de mâine. În fiecare zi. Și numai la ziua de mâine. Din această cauză nu sesizează un amănunt ca ziua de astăzi.
Nu sesizează prezentul. Trăiesc mereu cu ziua de mâine, iar când acest mâine devine realitate, când ceasul măsoară un anumit număr de ore și-i transportă în acel mâine, atunci nu-i mai acorda nici o atenție, fiindcă urmăresc, ca nebunii, următoarea zi de mâine.
Se scurg pe lângă ei evenimentele, îi depășesc problemele, pretutindeni se întâmplă ceva. Ei însă nu pot vedea acest lucru, nu văd, nu reușesc să-și concentreze atenția, fiindcă atenția lor este în întregime canalizată spre viitor.
Dacă aș scrie monografia vremurilor noastre, i-aș da titlul: “oameni fără prezent”. In aceste condiții, omul își observă prezentul abia pe patul de moarte, când aude din gura medicului că pentru el nu mai există niciun mâine.
Din păcate, acest prezent este puțin atractiv. Și cu acest happy end ia sfârșit lungul film al vieții ființelor bipede, lipsite de penaj, dar împovărate de nebunia goanei după ziua de mâine.”
Tadeusz Dolega-Mostowicz (10 august 1898 – 10 septembrie 1939),
Vraciul. Profesorul Wilczur
Anca Horj
De același autor
Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.