Tu, iubire

Până la sfârșit în pieptul meu
ai să bați… Mă vei trezi mereu…
Fără tine nu pot să zâmbesc.
Doar exist, ca umbră… Nu trăiesc…

Ard în vreascuri ude de cuvânt
și pe strune de neliniști cânt…
Chiar dac-ai s-aduci numai ninsori
și-am să văd numai de gheață flori

n-o să vreau departe să îmi stai
niciodată, n-o să-ți cer să-mi dai
atceva vreodată decât timp
fiindcă ești mirabil anotimp…

Tu, iubire, până la sfârșit
ai să bați în pieptu-mi negreșit…

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu