Capricii de toamnă

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Multe necazuri adunat-a Tăria vremurilor sure
Și plânge fără de oprire jelind prin anticele turle,
Îneacă frunze-nsângerate de biciul vântului tubat,
Cântă prohodul unui soare ce s-a lăsat a fi uitat…

E sfâșiată pe-ndelete cu vechi săgeți înveninate
Și în zadar se peticeste cu stele mici și răsfirate
Din constelații efemere ce-s rătăcite-n Univers;
Lacrimi îi curg necontenit în ritmul mut al unui vers…

Își caută răgaz în Luna ce-ar răsări măcar o clipă,
Dar o-mpresoară norii aprigi – lumina nu-i pentru risipă –
Și o alungă fără milă în lumea viselor de noapte
Și-n poezii cu iz romantic unde răzbate printre șoapte…

Se resemnează de nevoie, își stoarce mantia prea udă,
Căci n-are formă de scăpare din Toamna slută și zăludă;
Își poartă crucea pân’ la capăt Tăria lumilor albastre,
Ascunde-n nori, cu măiestrie, lumina stelelor sihastre…

capricii

Mihaela

Mihaela De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu