Impostorul

Am stiut in secunda in care am auzit zgomotul infundat din spatele meu. Am stiut ca sunt intr-o pestera. In strafundul pamanturilor. Nu stiam in schimb cum am ajuns aici. M-am intors. Nimic in spatele meu. Doar stanca rece, patata in rosu. Am realizat in acel moment. Trecusem de poarta iadului. Nu mai aveam cale de intoarcere. Eram in infern. Si tocmai experimentam primul nivel al haosului.

Brusc am auzit un grohait in intunecime. Un sunet atat de teribil, de parca cateva milioane de suflete erau chinuite, iar vocea lor se compila si devenea singulara. Se forma in acel sunet demonic. Acel sunet…ca o tuse a suferintei, a lipsei de speranta,a intunericului si a disperarii. O tuse a mortii. Banuiam ce se intampla inainte de a deschide gura.

-Cine e acolo?

O voce harsaita raspunde. Dar inainte de a auzince a spus creatura, am constientizat mirosul de putreziciune, fecale, sange si alte materii grotesti. M-a izbit in nari si am ametit.

-De ce pui intrebari ale caror raspunsuri le stii deja, omule?
-Tu. Tu esti Diavolul. Nu?
-Exact.

O aparitie demna de stapanul Iadului. Desi traiam cu impresia ca va fi o creatura demna de groaza, m-am inselat amarnic. Un barbat. Inalt. Blond. Tuns scurt. Ochii rosii. Elegant. Fumeaza. Si ma priveste cu acei ochi blestemati. Simt intensitatea din spatele privirii lui. O privire ce urla ” Moarte” din albul acelor ochi patati de culoarea sangelui. O privire ce te face sa ingenunchezi in fata apropierii suferintei si durerii.

-Dar de ce eu!? Am fost un om cat de cat bun! Am incercat sa fac bine intotdeauna! Ce caut aici?
Diavolul imi zambeste crud.
-Asa, si? Ce legatura am eu cu asta?
Ma uit la el incercand sa arat un minim de curaj. Ma gandesc ca poate il impresionez.
-Stii…se spune ca cel mai mare truc pe care l-ai jucat vreodata a fost sa convingi omenirea ca tu nu existi cu adevarat.

Diavolul rade cu pofta si se uita la mine.
-Nu baiatul meu drag…cel mai mare truc pe care vi l-am jucat vreodata a fost sa va conving ca exista o alternativa.

In acel moment mi-a sfartecat si varful de curaj pe care il aveam. M-a descumpanit complet.
-Vrei sa spui ca…
Diavolul zambeste draconic:
-Eu sunt… Dumnezeu.

impostorul

Claudiu Merisanu

Claudiu Merisanu Blog | Facebook | De același autor

Stii, cand eram mic oamenii ma intrebau ce vreau sa devin cand o sa cresc. Le raspundeam ca vreau sa fiu "Dumnezeu". Ulterior am descoperit ca pot fi ce mi-am dorit in cadrul randurilor scrise.

Recomandări

Adaugă comentariu