Iartă-mă

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

O duioasă poezie de dragoste.

Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbești.
Știu că-mi atârnă iertarea
În cornițele zâmbetului tău.

Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.
Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,
În ondularea mijlocului tău subțire,
În grația cu care te miști,
O, mlădios punct de-ntrebare.

Iartă-mă pentru suferințele mele,
Iartă-mă că-mi ești prea dragă,
Că mor când te duci
Și-nviu când apari.

Iartă-mă, Domniță-a-inimii-mele!
Cuprinde-mă de după grumaz,
Apleacă-ți spre mine
Fața de soare, gene de ceață.

Gura ta, gura ta să-mi dea iertare
Pentru toate cele știute și neștiute,
Pentru nebuniile abia trecute
Și pentru cele imediat viitoare.

Mihail Sadoveanu (5 noiembrie 1880 – 19 octombrie 1961)
Iartă-mă (volumul Daim, 1944)

iarta-ma

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu