Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Nu te mai văd nici în oglinzi de ploaie,
nici în ferestre albe de poem,
nici în a verii, de granat văpaie
dar pot să-ţi simt tristeţea şi mă tem
că-ţi porţi pe umeri mările-amorţite
şi tălpile desculţe prin ciulini
şi că te-ndepărtezi prea mult, iubite
de visul nostru… Jumătăţi de vini,
ne potrivim în puzzle-ul durerii:
tu ţipăt ascuţit, eu pescăruş,
fântână tu, eu cumpănă-a tăcerii,
vioară fără-atingeri de arcuş
ce nu-nfioară şi nu se-nfioară…
Nu te mai văd şi ştiu cât e de greu
să te-ncovoaie-o astfel de povară
şi ieri, şi azi, şi mâine şi… mereu…