Poem empatic

Nu te mai văd nici în oglinzi de ploaie,
nici în ferestre albe de poem,
nici în a verii, de granat văpaie
dar pot să-ţi simt tristeţea şi mă tem

că-ţi porţi pe umeri mările-amorţite
şi tălpile desculţe prin ciulini
şi că te-ndepărtezi prea mult, iubite
de visul nostru… Jumătăţi de vini,

ne potrivim în puzzle-ul durerii:
tu ţipăt ascuţit, eu pescăruş,
fântână tu, eu cumpănă-a tăcerii,
vioară fără-atingeri de arcuş

ce nu-nfioară şi nu se-nfioară…
Nu te mai văd şi ştiu cât e de greu
să te-ncovoaie-o astfel de povară
şi ieri, şi azi, şi mâine şi… mereu…

empatic

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu