dacă iau creionul
green pacifiştii ies cu pancarte în faţa primului vers
de parcă aş fi regina defrişărilor nu tăiaţi copacii strigă
învârtindu-se în cercuri concentrice în jurul paginii virgine
să moară bărzăunii şi ghionoaiele
câte creioane o să stricaţi cu scrierile voastre
când pun mâna pe stilou ceilalţi se uită chiorâş
jos cu păturile elitiste burghezo-moşiereşti
tu n-ai auzit de pixul de unică folosinţă
îl oboseşti până la epuizare şi-l arunci la gunoi
ce mai contează 5 grame de plastic nedegradabil
într-o mare de mizerii
legată la stâlpul infamiei nedemonstrate
imaculata îmi zâmbeşte cu subînţeles
cu mine cum rămâne doar nu mă laşi fecioară
până-mi îngălbeneşte pielea
şi mi se creponeaza ireversibil formula chimică
hotărăşte-te cu ce mă abordezi
şi ca să nu-mi folosesc prehensiunea
asupra nici unui obiect contondent de scris
am preferat presiunea polidigitala inteligentă
asupra unor obedinte taste
încheiată orgasmic cu-un onomatopeic print
în geamătul final contorsionându-se
printre rândurile îngroşate cu antipatii declarate
s-a decelat poema non grata
