o singură coroană

se scutură cireșii, dragul meu,
lumina asuprește taina morții.
poeții scriu scrisori lui Dumnezeu,
vorbind, ca autiștii, cu pereții…

și iarba crudă s-a albit de floare,
și ne miroase trupurile a rai,
amare dezmierdări ne trec prin vene
gonind de parcă-s herghelii de cai.

învață-mă cu viața și cu moartea,
în noi vor asfinți curând chemări,
când lumea doarme-n cuibu-i de cenușă
din frunze vom clipi privind spre zări

și ne-om atinge, tremurând, în vis
coroana noastră… cercul nostru-nchis…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Mioara Băluță

Mioara Băluță De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu