Mai lasa-mi un minut
intr-o secunda a sarutului destin
sa ma caut,
albind cu gandul mereu tanar,
fara gerunziu si totusi prezent.
Ah! zi-mi cat de viu l-ai simtit?!
Arunca-mi vorbele din nou,
paralizandu-ma-ntre sine.
A nins cand trebuia,
desi doream sa ninga mai devreme, nu?
Timpul? El a trecut prin noi
si s-a oprit
orbit
intorcandu-si cetile
spre ce a rasarit in spate.
Da!
Intr-un trecut ce vrea sa fie viitor
am alinat sagalnicu-ti zambet
privindu-te fara cuvant.
Hai zi-mi ca pe sub pleoape
ai desenat tablouri,
iar dincolo de buze
caldura
inca te intriga!
