Am vrut să-i iau o floare…
Oare
Moare?
Poate murea în disperare
În disperare…
M-am gândit apoi s-aduc luna
Însă-i una
Nebuna.
Și-am lăsat-o spre eternitate
Atât cât a durat
În locul ei solemn
Minciuna.
Minciună mai mare nu am…
Nu am mai auzit de ea,
Pân-la apariția ta
Îndemn miraculos de a mă ridica
În punctul făr’de întoarcere
De unde Dracu’ toarce
De orgasmica plăcere de a mă vedea
Cum în clipe nerostite,
Iar eu voi cădea
În infern… Casă de vacanță
A sufletelor noastre
Fără de speranță.
Când nici tu nu mai crezi
Când în șoaptă îmi spui
Că totul va fi bine…
Însă necontenit spiritu-i va sta
Cu înfiorătoarea lui mireasmă
Lângă mine
