O poveste despre tine. Și despre propria-ți viață.
“Dacă te trezești din actuala iluzie și vei înțelege că negrul implică alb, că însumi implică însuți, că viața implică moarte – sau, mai bine spus, că moartea implică viață – te poți simți în această lume nu ca un străin, nu ca o persoană care este aici în perioada de probă, nu ca o persoană care a ajuns aici din întâmplare. Și vei putea să începi să îți simți propria existență ca fiind cu adevărat fundamentală.
Nu încerc să îți “vând” această idee (în sensul de a te convinge). Vreau să te gândești la ea. Să te gândești la posibilitățile pe care le oferă. Nu încerc să o demonstrez. Ți-o prezint ca pe posibilitatea unei vieți la care să te gândești.
Așadar: să presupunem că ai putea să visezi în fiecare noapte orice vis ți-ai dori. Și că, de exemplu, ai avea puterea să visezi 75 de ani într-o singură noapte. Sau orice altă durată de timp îți dorești. Și că, firește, de cum ai începe această călătorie în lumea viselor, ți-ai îndeplini toate dorințele. Ai avea parte de toate plăcerile pe care ți le poți imagina. Și după câteva nopți, fiecare cu o durată de 75 de ani, fiecare pline de plăceri, probabil că ai spune: “Ah, a fost chiar grozav!”.
Dar acum, haideți să avem o surpriză. Haideți să avem un vis pe care nu îl controlăm. Un vis în care ceva ni se întâmplă, dar nu știm ce va fi. Și ți-ar plăcea ce s-a întâmplat și ți-ai spune, “O, a fost cât pe-aci, nu-i așa?”. Apoi ai deveni din ce în ce mai aventuros și ai face din ce în ce mai multe pariuri referitoare la ce vei visa.
Iar în final ai visa locul în care te afli acum. Ai visa visul în care îți trăiești chiar viața de acum. Și că ea ar fi doar una dintre infinitele posibilități pe care le ai în cadrul jocului în care nu ești Dumnezeu. Pentru că, potrivit acestei idei, întreaga natură a Dumnezeului din tine este tocmai aceea de a te preface că el nu există.
Prin urmare, din acestă perspectivă, fiecare este realitatea absolută. Nu Dumnezeu în sensul cunoscut, ci Dumnezeu în sensul a fi tu însuți. Înseamnă că, în adevărata esență a lucrurilor – oricare ar fi acestă esență – tu chiar ești toate acestea. Doar că tu pretinzi ca nu ești așa ceva.”
Alan Watts
(6 ianuarie 1915 – 16 noiembrie 1973)
