Nisip şi sare, peste-a fiinţei tale zale,
Se scurg alene, în râuri de secunde brute,
Cântând uşor pe pleoape, visele-ţi agale,
Sub ale tale atât de multe gânduri mute.
Nisip şi vânt, printr-ale tale albe trestii
Se scurg cu unduiri de clipe în clepsidră,
Ce trupul tău suav o-mbracă în solstiţii,
Prin ochii tăi de imposibilă, fatală hidră.
Sare şi vânt îţi poartă pletele rebele
Şi pe genunchi ai mii de valuri sparte,
Iar buzele-ţi răsfrângi în mii de stele,
Pe fundul Marii, deschise că o carte.
