De ai fi zăbovit mai mult azi noapte,
În gândul ce mi-era stingher pe tâmple,
Atât de strâns te-aş fi legat de şoapte
Cu inerente şi fatale gesturi simple.
De-ai fi plecat mult mai târziu aseară
Din camera ce se zbătea adânc rănită,
Ţi-aş fi turnat pe pleoape adieri de vară
Cu gust de fan cosit şi albăstrea topită.
De-ai mai fi stat o clipă, cât să te ating,
Aş fi anticipat, fără să-mi simt fiori,
Când la al primăverii început “casting”,
Copacii aveau aripi din petale de flori.
