dezleagă-mi aşteptările de tine
şi sufletul dezleagă-mi-l de tot!
dă-mi dreptul să te uit precum îmi vine
şi lasă-mă să-mi amintesc că pot.
dezleagă-mă şi află despre mine
că-s tot mai singură de tine, de-amândoi,
că nu-mi mai este de ajuns speranţa
cu care-adulmec drumul dintre noi.
dezleagă-mă acum şi nu mă ţine
în haosul din mine să nu curg!
e vreme lungă de când cad bezmetic
din mine-n tine, fără să te-ajung
şi-am obosit – îmi curge carnea-n visuri
zvârlite peste treceri de cuvânt –
eu nu-mi mai sunt – îţi sunt aripă ţie,
da-n mine mă târăsc pe sub pământ.
mi-e dor să beau din apele uitării,
dezleagă-mă, te rog – nu mă mai ţine!
în colivia aşteptării tale,
s-au vestejit luminile din mine…
