Ştiu, cum ştii să mă prefaci,
Din mierea zărilor abstracte,
Când marea dulce îmi oferă raci
Şi alge verzi din gândurile-ţi albastre.
Ştiu, cum ştii să mă arunci,
În braţele-ţi cu unduiri de muză,
Să te sărut, cu tot ce am atunci,
Când pleoapa ta îmi stă pe buză.
Ştiu, n-ai să pleci cu-adevărat vreodată,
Din lumea mea împărţită strict la doi,
Şi să îmi furi tot ce mi-ai luat odată,
Când viitorul n-avea planuri despre noi.
Ştiu, ai să te întorci mereu din zări,
Cu gândul şi cu ochii-ţi cei fără de leac,
Ca un reflux spre ţărmul dintre mari
Când zările sunt impregnate-n liliac.
