Tu, boţ frumos cu aripi de păun,
Te-am împletit din vise şi scântei,
Să-ţi fie viaţa ca un ram de-alun,
Cu frunze verzi, din ochii mei.
Tu, suflet pur cu aripi de văzduh,
Mi te-am lipit mereu la piept,
Să sting încet al tău năduf,
Când Lumea ţi-l sădea nedrept.
Tu, gândul meu din zori în seară
Printre şuviţe să-ţi strecor o stea,
Destinul să ţi-l sigilez cu ceară
Şi să ţi-l scriu în ceaşca de cafea.
Trecut-au anii, şi te tot privesc
Cum zâmbetul mi-l pui pe buze,
Tu chip şi gând şi suflet îngeresc,
În piept îmi cânţi mii de aplauze.
