Spune-mi că mă iubeşti şi că îţi pasă
dacă pe nori sau printre rugi păşesc,
dacă mi-e haina zilei călduroasă
sau peticită… Fă-mă să zâmbesc,
să nu-mi mai tremur frunzele de teamă
în lăstărişul dintre renunţări,
când toamna toamnei mele mă tot cheamă
pe nume de-mprumut. Fără schimbări
e încă mozaicul de senzaţii
pe care-n acel rai l-am asamblat.
în pauzele dintre declaraţii.
Spune-mi că încă e adevărat
acest tablou în care marea scrie
cu valuri de lumină orice gând,
că încă nu-i povestea ruginie
și c-o să-mi ştergi de umbră orice rând…