Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
În zăpada dalbă, lacrimă de spin
pășesc
făr’ de urmă…
viață fără chin!
Îmi ascund în tine,
gândul rupt de mine,
te privesc prin ochii singuraticului
vânt,
Noaptea mă-ngheață,
visu-ți de sclipiri!
viața ta a fost plină de amăgiri!
Să-ntrevăd vreo urmă,
în zăpada albă?
Să te pierd prin ceață,
umbră, fără urmă?
Sau să stau în locu-mi,
viața să deșire, anii mei de veghe,
fără vreo sclipire?
Pentru ce atunci…
și acum… iubesc
Lumina?
Pentru ce sclipirea…
anului ce vine,
îmi reflectă-n minte,
dorul de mai bine?
Pentru toate astea, mă dezgheț
ușor,
doar… să-ngheț la anul,
Lacrimă de dor!
