Mă opresc și privesc cum cerul răsturnă
Un alb ce peste lume lasă urmă
Un dans în care fulgii împletesc
Și vis, și suflet de copil, și pământesc.
A venit iarna și simți în piept răcoare.
S-a îmbrăcat lumea de sărbătoare!
În straie de-un alb de zici că sunt apretate
Pe unde privești zările sunt gros îmbrăcate.
Peste suflet de om, aceste stele, cerul deschide
De lumină și pace întunericul se cuprinde
Trezind în gând amintiri în a trecutului cui agățate
De suflet de copil, de pământesc, și divinitate.
