Visul amirosind a tămâioară
Plutește dincolo de anotimpuri,
În serenada florilor de primăvară –
Parfum de cer ascuns-n gânduri,
Ghiocel ce-ai răsărit fără veste –
Lacrimă înghețată de dor!…
Tot spui a sufletului tristă poveste:
Visurile imaculate nu mor…
Ești opera unui Mare Demiurg –
Clipă deghizată sub al zăpezii veșmânt.
Înmoi penița în culoarea unui amurg,
Să-ți scriu biruința pe file de vânt…
Liliacul, lovit de-al cerului nor,
Revolta inimii-ți străpunse de hybris
O va troieni c-un cuantic amor,
Luminând penumbra adamicului iris.
