Iubito,
au oare știi tu că noaptea
noi pe cer vedem lumina
unor stele ce au apus
de multă vreme?
Întreb:
Cât timp îi ia luminii noastre de aici
s-ajungă la marginea Universului?
Universului fără de margini.
Lumina mea,
atâta vreme aș sta și eu
cu tine-n brațe!
Te-aș asculta vorbindu-mi,
cântându-mi, șoptindu-mi
în ureche.
Te-aș iubi o eternitate…
Și-aș aștepta apoi lumina
să se-ntoarcă iar,
iubindu-te.
Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi. Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar
sau prin intermediul unei donații.
Mulțumim.
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
