Noapte de august cu-o singura vina
Ca eu am sfarsit pe un drum din praful caruia rareori ma aduni
Noapte de august in care nu ma mai vrei
Nu–mi mai arunci rochia in iarba neagra a noptii
Iar trupurile nu se mai sfiesc sa se-arate
in apa murdara a unui lac fara nume
Mainile tale nu ma mai refac din nimic
Si nu ma mai doare aerul tare cand nu mai respir
Cine sunt eu , dragul meu, daca nu zana trista fara nicio poveste
Ratacind pe drumul prafuit inapoi catre tine
Ma intorc fara sa ma opresc nici macar o secunda langa sufletul meu
Cine mai pot fi eu fara tine daca nici nu mai stiu cum miroase parul tau incalcit
de razele lunii
Noapte de august cu-o singura vina
Cand ne-am lasat ametiti de o stea de pe care candva
Ne-am prabusit amandoi
dragostea mea,
imblinzeste-mi fiarele tacute ale noptii
arata-mi calea inapoi spre mine
caci nu mai stiu incotro curge sangele tau
orbi ochii mei nu au cum sa mai fie vreodata frumosi in lumina soarelui din ultimul august
si nu – mi amintesc sa te fi atins vreodata
la multi ani fara stele, tristetea mea,
odihneste –te intr-o alta singuratate, intr-o alta lume fara niciun nume,
tristetea mea, te duc pana la capat,
pana la capatul lumii te las fara sa stiu cine ai fost
zana ta neagra a ramas uitata- n gradina batrana
iar tu adormi acum din nou fara ea…
tristetea mea, te duc pana la capat,
stingand chiar si ultima stea
La multi ani cuvintelor tale care m-au imblanzit
Se aproprie noaptea in care eu am murit…
L. Noiu

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.