nu soldatul acela m-a ucis
glonţul lui încă mai pluteşte în aer
în drumul către inima mea dezbrăcată
nu acel lup m-a sfârtecat
gura lui tot mai continuă să se deschidă
cu colţii scrâşnind de furie
nu acea biserică m-a îngropat
zidurile ei încă mai explodează
într-un cerc colorat
deasupra capului meu
nici acel potop nu m-a inundat
şliţul cerului încă se deschide
zdrenţuit de fulgere rebele
cea mai fulgerătoare e viaţa
chiar înainte de a mă naşte
ea m-a condamnat să dispar
