Toamnă, scumpă doamnă,
Tare schimbătoare ești!
Uneori zâmbești,
Alteori fulgeri și trăsnești.
În fiecare an
Ne faci să vedem lumea
În culoarea florii de bostan,
Frunze veștede
Ne pui pe-a vieții cale
C-așa-ți place dumitale.
Vii la noi agale când dorești
Inimile să ni le fericești,
Ești foarte blândă câteodată,
Ne lași să facem din tine
Câte-o micuță operă de artă.
Bogată, răsfățată,
De pictori și de poeți adorată,
Cu o aristocrată te asemeni tu,
Timpu’ parcă stă în loc
Atunci când pui paie pe foc.
Ai noroc… ce pot să spun?
Chiar de-n urma-ți adesea rămân
Dâre de noroi, de fum,
Eu te plac oricum.
