Cerul se-apleacă peste ochii tăi,
Laşi pleoapele să-ţi cadă obosite
Şi în tăcerea tumulară a nopţii
Începi să ticluieşti albastrul infinit sub gene.
Nu te-ntristezi şi nu mai spui nimic,
Laşi lumea mută să admire –
Aici şi acum, într-un spectacol ludic,
Retragerea în cer a lacrimilor tale pure.
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
