Când Doamne, m-ai făcut din lujer pom
și mi-ai dat toate grijile de om?
Când anii peste mine au trecut?
Parcă-am fost ieri un prunc abia născut,
parc-am fost ieri copilul ce mergea
desculț prin colbul uliței sau nea.
Ieri parcă-a fost și prima-mbujorare,
și primul jind, și prima-mbrățișare,
și primul mers pe frânghia luminii
când roza vieții nu-și scosese spinii.
Când Doamne-n tâmple-atâtea ierni m-au nins
și cu atâtea geruri m-am deprins?
A fost întregul iureș o clipire
dar tot ce am trăit a fost iubire…
