Carpe diem

”Carpe diem” trebuie să fie crezul meu,
căci clipa mea de fericire e atât de scurtă,
iar regretul neputinței de a o prelungi
mă chinuie timp nesfârșit.
Ca, totuși, sa apară o altă șansă
la fericire,
poate ultima,
care să mă găsească în somnul
unei fericiri demult apuse.
Iar eu să mă trezesc
abia când și asta s-a destrămat,
și n-a mai rămas decât aburul ce mă învăluie
și-mi slăbește acuitatea,
din ce în ce mai mult,
ca să nu mai detectez
șanse ce rătăcesc
și obosite
se risipesc când eu încerc
disperat
să-mi descleștez degetele amorțite
ce nu mai știu o altă poziție
decât cea de strânse în podul palmei.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Anișoara Melnic

Anișoara Melnic De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu