Şi a venit iar toamna cu ale sale vânturi reci
Eu încerc să-nduplec iarna de lângã mine sã nu pleci
Să stea pe loc, ascunsă de zăpezi şi gheaţã
Ca floarea ce-am udat-o-n vară sã rãmânã-n viaţã.
Şi a venit iar toamna prin geamul meu oval
Furtuna-mi bate gândul şi-l leagănã pe-un val
Mi-l duce către mare, către munte, către zare
Către tot ce pot cuprinde-n noapte, în clipã,în visare.
Şi a venit iar toamna şi nu mai pot spera
Că soarele-ncălzeşte şi cămăruţa ta
Că luna se coboară din ochii tãi cãprui
Că drumuri nebătute vor fi ale nimănui.
Şi a venit iar toamna cu ceaţă şi cu ploi
Cu paşi tăcuţi şi singuri ce calcã prin noroi
Cu gânduri duse şi pierdute prin păduri de brazi
Prin amintiri de ieri, de mâine şi de azi.
Cuvinte frumos asezate,pentru o seara de toamna,ce te transpun, chiar de nu vrei intr-o fiinta melancolica si visatoare ! Frumos iti picura vorbele …Ti-a reusit Gabito!