astăzi vântul îşi face de lucru printre noi
nisipul îşi urmează chemarea biciuindu-mă
ziua pândeşte solstiţiu dezmorţindu-şi pielea
şi se adună în oglinda cerului
covrig în jurul cozii
soarele a uitat unde trebuia să ajungă,
s-a ciucit lângă noi şi ascultă povestea unei nopţi de vară
cu toate că eram obosit şi cu gâtul uscat
n-am putut să mă opresc
şi am lăsat povestea să-şi depene amintirile
în căuşul palmei stângi am găsit umbra unui greier
murise încercând să urnească tăcerea
din visul ameţitoarei ape
ce a uitat că până şi umbrele
îmbracă dantela de rouă când îşi iau zborul
nisipul desluşeşte tivgi uitate
şopârle năpârlesc cerul golit
un greier decupează cercul morţii
pământul în uitare s-a-nvelit